duminică, 22 iulie 2012

Primele luni, primele impresii part. 2

Despre copii si parinti ... In general  un cuplu are cate 2-3 copii dar am vazut in parc, la locul de joaca si o famile cu 8 copii iar parintii cred ca aveau   maxim 38 de ani. Erau ff frumosi si mi-a placut cand au plecat din parc, era ca si cum ai merge cu gradinita dupa tine ;). Am vazut si mame f tinere care au in jur de 16-17 ani . La prima vedere copii sunt dezbracati. Daca in Romania in aprilie-mai vezi copii cu cojoace si caciuli pe cap iar parintii, bunicii, bonele poarta tricou tin sa va anunt ca aici e invers. In prima zi cand am venit erau vreo 5 grade si batea un vaant de nu va puteti imagina. Nu am vazut copii cu caciula pe cap, Sebi era singurul. In jur de 10 grade deja lumea poarta tricou iar pe la 15 grade daca e soare clar e de maieu si pantaloni scurti. De ce va spun ca am  vazut parinti care erau imbracati mai gros decat propiile odrasle? Pt. ca se merge pe principiul - copilul face miscare, se joaca si se incalzeste, parintele mai mult sta pe loc. La inceput cred ca eram cei mai imbracati oameni din zona si nu, nu glumesc! Acum ne-am mai dat pe brazda :) Adica Sebi la peste 15 grade isi da hanoracul jos si ramane in tricou iar caciula poarta doar daca sunt sub 10 grade si bate vantul ( care de obicei bate 6 zile din 7 ). A invatat sa zica cand ii este cald  sau frig si credeti-ma ca e mult mai usor pt. mine. Eu sunt cea mai friguroasa dintre toti membrii familiei deci si cea mai imbracata :d. In primele 2 saptamani de parc nu am vazut picior de copil si ma intrebam unde sunt toti copiii aceia pe care ii vad in supermaket? La gradinita, scoala, acasa? Cand a inceput sa se faca mai cald au inceput sa apara (mai mult in weekend) dar pana acum nu cred ca ne-am intalnit mai mult de 2 ori cu acelasi copil. De aceea Sebi inca nu are prieteni si am facut deja programari de vizitare a unor gradinite ( despre asta in alta postare). Intre timp am aflat de la asistenta medicala care ne-a vizitat  de ce nr. copiiilor in parc este mic. Sunt multi copii care merg la gradinita, dar nu 8 ore asa cum ma asteptam ci  2,5 ore pe zi . De ce ?  O gradinita de stat te costa cam 700 de lire pe luna pt. un program de 8-9 ore pe zi. De la varsta de 3 ani statul iti acorda 2,5 ore gratuite dar daca vrei mai mult platesti. La gradinitele particulare tarifele sunt mai mari. De aceea o mare parte din copii stau cu bunicii acasa sau cu mamele pt. ca 700 de lire inseamna aproape un salariu minim si pt. unii inseamna multi bani ( asta am inteles de la localnici ). Bun...si atunci de ce nu ies afara, in parc? Pt. ca cei mai multi au curte privata si se joaca acolo dar, de cele mai multe ori datorita faptului ca ploua, e vant si e urat afara adultii nu sunt f incantati sa iasa, asadar prefera activitatile in casa . 
Ceea ce am observat atunci cand parcurile sunt pline de copii si parinti este ca : de obicei parintele se aseaza la masuta isi deschide telefonul iar copilul se joaca. Fiecare cu treaba lui! Asta nu mi se pare un lucru rau, sa zicem, pt. ca pana la urma copilul e adus in parc sa socializeze iar parintele il urmareste (sau nu) de pe banca si isi ia si el o pauza. Dar mie nu mi se pare ok ca un copil de 1,5 ani sa strige de 10 ori la parintele lui  sa vina sa il dea in invartitoare iar acesta sa nu auda pt. ca e prea absorbit de telefon. Chiar daca Sebi are 3 ani atunci cand imi cere sa ma joc cu el in parc eu ma joc (avem noi un joc - eu sunt un leu care face "roooar" si el fuge prin "jungla" ca sa nu il prind...nu va zic cum toate capetele se ridica brusc din telefoane si simt niste priviri in ceafa ). Daca in parcurile din Bucuresti gustarea copilului in parc este reprezentata de fructe ( de cele mai multe ori) pufuleti, covrigi sau grisine aici lucrurile stau diferit. 97% din copiii pe care i-am vazut manaca chipsuri (exista speciale pt. copii, sub forma de animalute, bla bla), bomboane gumate, ciocolata, gogosi, cheeseburgeri de la Mc' sau KFC si beau suc.  Stau la masuta cuminti si manaca. In aproape 6 luni de cand sunt aici am vazut doar 3 cazuri de copii care aveau si fructe in meniu si un singur copil care a baut apa.Cam asta e meniul unui copil care are peste 1 an. Sebi ( care este f pofticios) saliveaza cand vede gogosi, si toate celelalte "minunatii" si asa am ajuns sa ii soptesc copilului meu la ureche "mami, nu e sanatos ceea ce mananca oamenii aceia, se vor face grasi si nu vor mai putea alerga, juca" (da, stiu sunt o mama nebuna careia nu ii este mila de copil pt. ca ii este pofta : D ). Nu vreau sa se inteleaga ca eu ii judec, critic pe acesti oameni pt. ca nu fac ca mine pt. ca nu despre asta e vb. aici si  nu, nu ma consider un model pt. societate dar nu inteleg de ce niste parinti , oameni care au posibilitati financiare, au o gramada de surse de informare ( credeti-ma ca duduie toate canalele de emisiuni culinare, despre cat de important e sa gatim acasa, sa mancam fructe, legume, etc.) sunt comozi si aleg varianta cea mai usoara . De ce un parinte "modern" nu considera ca e importanta sanatatea copilului, pt. ca el, copilul va avea de suferit atunci cand va fi mai mare? De ce unii oamenii nu citesc etichetele inainte sa ii dea copilului sa manance?  De ce unii oamenii nu se gandesc ca un copil reprezinta viitorul aceste planete oriunde ar fi el si planeta nu are nevoie de oameni bolnavi care nu pot munci? De ce "evolutia" cateodata inseamna involutie? In fine, am multe "de ce-uri" in cap dar le pastrez pt. mine. Sunt sigura ca nu toti parintii sunt la fel , altfel nu ar mai exista produsele organice din magazine dar imi este greu sa imi imaginez ca un copil care mananca in parc kfc acasa mananca mancare organica gatita la aburi. 

Despre violenta si droguri...                                                                                                                                                   In timp ce ma plimbam prin parc am dat peste acest afis - "Choose life not a knife ! " si m-am intrebat oare asa de grava e situatia ? Pt. ca pana atunci nu mi s-a intamplat sa  vad violenta fizica (am vazut un singur incident ,  in timp ce  eram la locul de joaca am vazut o gasca de baieti de 12-18 ani care au sarit gardul unui santier , au furat niste bate de fier  si au inceput sa loveasca tot ce gaseau in cale, mai putin oamenii ; locuitorii nu ziceau nimic, nici macar nu au bagat de seama , eu eram singura care se semi-holba) m-am dus si mi-am intrebat prietenii care sunt aici de vreo 4-5 ani. Si mi-au spus ca Glasgow (cel mai mare oras din Scotia , si cel mai  apropiat oras de noi) e cotat ca fiind unul dintre cele mai violente orase din Europa, unde pana nu demult toata lumea avea voie sa poarte cutite (acum s-a dat o lege prin care esti amendat daca esti prins cu asa ceva la tine) . Cum de obicei oamenii se mai si imbata si se mai si drogheaza ajung sa foloseasca aceste cutite daca ceva nu este in "regula", de aceea sunt anumite zone pe care e indicat sa le eviti  inclusiv ziua, inclusiv in orasul in care stam noi. Hmm, nu mi-a picat bine, mai ales aia cu evitatul zonelor ziua. Din pacate drogurile sunt ff prezente aici si mi-am dat seama de asta atunci cand ziua in amiaza mare ,in parc,  m-am intalnit cu o gasca de tineri care erau foarte high ( va zic sigur ca nu erau beti pt. ca am invatat sa fac diferenta ) si am inlemnit pt. ca se indreptau spre locul unde se juca Sebi cu niste pietre. Ne-au  salutat ,erau pasnici si zambitori (eu v-am zis ca oameni sunt prietenosi : D ) . Si asa am ajuns sa ii soptesc cateodata copilului la ureche " Sebi, se apropie niste oameni periculosi, vino langa mami, te rog ! ". Faza s-a mai intamplat de 2 ori pana acum, inclusiv o data la locul de joaca unde tatal unui baietel era pe alta planeta  iar copilul facea orice ca sa ii atraga atentia. De ce afirm ca drogurile sunt f prezente? Pt. ca la jobul sotului meu (care lucreza la o firma destul de cunoscuta din Scotia) managerii fac trafic cu iarba iar angajatii mai fumeaza din cand in cand si in timpul programului . De aceea e ceva normal sa fumezi iarba , e ca si cum ai bea suc :(. Sincer, nu  inteleg de ce oamenii astia nu se "simt bine" acasa sau in baruri, de ce e nevoie sa iasa in parc , ziua , in halul ala? Stiu ca o sa ziceti ca exagerez  cu aceste exemple, dar credeti-ma ca nu e asa, din pacate !

Ca si concluzie : noua la inceput ne-a fost ff greu chiar daca credeam ca suntem niste oameni care se adapteaza usor (se pare ca nu ) pt. ca faceam comparatie intre Romania si Scotia si cateodata ne dadea cu minus. Ne simteam singuri si ne era dor de prieteni , iar Sebi zilnic ma ruga sa mergem in parc sa ne jucam cu Mihnea si ceilalti prieteni. Acum ne-am mai obisnuit si incercam sa ne axam mai mult pe lucrurile frumoase de aici. Nu stiu daca ni se potriveste (inca) aceasta tara, consider ca a trecut prea putin timp ca sa pot afirma asta si nu stiu daca vom ramane aici pt. totdeauna . Vom vedea ce ne rezerva viitorul. Si mai stiu ca in aceasta postare v-am povestit despre lucruri nu f placute si precum spuneam in articolul trecut, acestea sunt postari subiective, pt. ca asta am vazut, simtit si sunt sigura ca nu peste tot e la fel :).


4 comentarii:

  1. cred ca peste tot sunt plusuri si minusuri. Doar ca minusurile de acasa te obisnuisesi cu ele, erau "familiare", pe cand cele de acolo sunt noi. In timp cred ca va fi mai usor:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, Roxana! Nici eu nu cred ca exista tara perfecta, oriunde gasesti aspecte negative si pozitive. Dar mai cred ca in functie de constructia fiecarui om exista tari care sa ti se potriveasca mai mult sau mai putin. Si uite ca eu de ceva timp am aflat ca (inca) nu mi se potriveste ploaia, vantul si frigul :D.

      Ștergere
  2. ce ti-i si cu potrivirea asta, noi aveam ocazia sa mergem in canada de muuult, inca nu erau copiii, dar nop, am renuntat ca ne e ra firg, mie, eu sunt friguroasa casei, am ales ceva mai temperamental, Italia, dar si acolo e greu, important e sa fiti impreuna si sa luati decizii pentru viitorul vostru pas cu pas, cine stie unde va fi acel acasa, poate in alta parte, poate inapoi in Ro, sau poate chiar acolo, sa faceti voi un acsa din ce ati gasit deja. drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Roxana, si noi ne-am gandit la Canada, am avut si interviu si am fost acceptati, ne incadram dar era vb. si de multi bani pe care nu ii aveam/ avem. Eu cred ca acasa e acolo unde ti se potriveste si aici vb. de clima, oameni, principii, civilizatie, etc. Daca as castiga la loto as vizita cat mai mult si dupa aceea mi-as alege locul care mi s-ar potrivi, dar uite ca nu joc la loto :D !Cunosc oameni care sunt aici de cativa ani si nici acum nu s-au obisnuit cu frigul deci, da, si eu as alege Italia! Multa bafta si sunt sigura ca Dumnezeu are un plan cu noi toti, doar ca noi nu prea suntem de acord cu el cateodata. va pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere