Drumul

a fost cu peripetii, de aceea il povestesc! Ultima seara, (22 februarie)  am petrecut-o la prietenii si nasii nostri, unde Sebi s-a jucat cu Simeon pana pe la 10 cu motocicletele. Am citit povesti de seara, si-au spus noapte buna de vreo 5 ori si apoi ne-am bagat la somn. Cred ca a adormit pe la 11. La 3 si jumatate a sunat ceasul, la 4 fara un sfert l-am trezit pe Sebi care era vioi si nu avea nici o treaba. Se juca pe un semi- intuneric cu un trenulet in timp ce il imbracam :). Ne-am luat la revedere de la Mada si am pornit  spre aeroport. Zapezi cat casa si un ger de crapai, asta vedeam in jurul nostru , asta simteam. Am zis sa fim baieti destepti ,sa ne luam bilet la un avion care pleaca cat mai de dimineata .Ghinion!  La 5.30 era puhoi de lume in aeroportul Baneasa, copii care urlau si cozi interminabile. Un nenea care lucra acolo ne-a zis ca cei cu copii au intaietate! La maxim 6 am terminat cu check-in-ul  si am scapat de cele 2 trolere imense si o geanta uriasa care ne rupea mainile. Am mai ramas cu 2 trolere mici si un ghiozdan :) Din pacate, pt. Londra check-in-ul se face la aeroport datorita atentatelor din trecut. Am asteptat cuminti ora de ambarcare. La 7.50 trebuia sa decolam. S-a facut 8... 8.30...9...10... si nimic! Stateam ca prostii intr-o sala arhiplina si nimeni nu zicea nimic despre zborul nostru. Era full de oameni, bagaje, tigani, mirosuri, nervi, mancare ! Sebi isi pierduse de tot rabdarea pt.ca nu avea pe unde sa alerge si se plictisise de moarte :(. Ma simteam ca in autogara din Urlati . Pt ca un domn avocat la un moment dat a inceput sa ameninte in gura mare ca da firma  in judecata in sfarsit  si-a facut aparitia cineva care ne-a spus ca aeronava nu poate decola de la Sibiu din cauza cetei si nici nu poate ateriza la Bucuresti din aceleasi motive. Alte avioane , de la alta firma roz aterizau si decolau fara nici o problema. In fine, macar am aflat ceva. S-a facut 11...12 ...12.30 si Sebi a adormit intr-un final. Peste cinci minute am inceput sa ne asezam frumos la rand pt. a  ne imbarca in aeronava. Bineinteles ca am fost nevoita sa il trezesc pe pici care spre mirarea mea a reactionat ff ok si l-am intrebat unde vrea sa stea?  La geam, of course ! La ora 13 in sfarsit am decolat, am scos artileria grea , adica trenuletele din Thomas si cartile cu Bob constructorul, merele si fisticul ! Ne-am dat seama ca o sa pierdem avionul spre Glasgow si ca nu stim cum o sa ajungem din Anglia in Scotia. Piciul s-a plictisit la un moment dat, dar curand am ajuns in aeroportul din Londra care era enoooorm ,curat si civilizat. Am fost nevoiti sa ne luam alte bilete spre Scotia  si am asteptat sa se faca ora 20.30 pt. a zbura din nou. Nu ne-a deranjat asa de mult faptul ca am stat in aeroport vreo 6 ore pt. ca am avut timp sa ne alergam, sa ne jucam, sa mancam. Sebi a reusit sa adoarma putin iar in noul avion si-a dorit sa stea tot la geam. Primul soc pe care l-am avut cand am urcat in avion a fost limba  . Limba scotiana  este o combinatie intre germana si chineza sau in cel mai bun caz e un fel de engleza pe care o vorbeste un rus :).  Ne intrebam cum o sa reusim sa ne ducem la interviuri daca intelegem 3 cuvinte din 10?! Am zis ca poate e de la oboseala si ca ni se pare noua .Intr-un final am ajuns la 10 seara in Scotia unde prietenul nostru ne astepta . Sebi a adormit in masina , noi pe la 3 ! La 7 am auzit ca prin vis : " Mami, tati, e zi! Hai sa ne jucam ! E zi !". Eram rupti...