miercuri, 24 octombrie 2012

Gardening day

 A fost acum ceva timp dar nu am avut timp sa scriu. Ce inseamna "gardening day" ?. O actiune in care sunt implicati parintii (voluntari) si staff-ul gradinitei. Fiecare vine si ajuta la pregatirea gradinii pt. iarna. Eu, de ex. am maturat frunzele si apoi le-am greblat. Asta cu ajutorul lui Sebi, atunci cand facea pauza de la locul de joaca. The husband a taiat crengile copacilor si apoi le-a strans impreuna cu alti barbati si le-au dus intr-un loc. Nu stiu unde, eram prea ocupata cu treaba mea :). Copiii se jucau printre noi, cand aveau chef, ne ajutau. Eram ca niste furnicute vesele cu totii. Staful gradinitei a muncit cot la cot cu noi, inclusiv directoarea.  Au participat foarte multi parinti, atat de multi incat una dintre educatoare "s-a plans" la un moment dat ca nu mai are ce sarcini sa ne dea pt. ca suntem prea multi. Am vazut si fosti "elevi" care aveau in jur de 8 ani si care au venit sa ajute impreuna cu parintii.
 Comunitatea de aici e frumoasa si vesela. Ne-am dus pt. ca ne place sa socializam, sa ajutam si vrem sa ne integram.  La un moment dat am avut pauza de ceai si prajituri si ne-am asezat cu totii la masa si am inceput sa vorbim. Doamne, cat de relaxati sunt oamenii de aici!
Mai jos sunt cateva poze cu noi...si cu gradina!



la strans de frunze
ajutorul meu de nadejde :)



cu tati

locul de joaca, curat luna




atentie, proaspat vopsit !



sâmbătă, 29 septembrie 2012

Primele 2 saptamani de gradinita

Vineri, 14 septembrie a fost prima zi de gradi. Copilul era super entuziasmat si isi dorea mult sa mergem si sa se joace cu alti copii, mai ales la locul de joaca care este amenajat afara. Grupa din care face parte se numeste "lady bird" si este formata din 25 de copii cu varste cuprinse intre 3-4 ani.  In camera ''lady bird" sunt mai multe grupe de copii si o gramada de adulti (cate un educator la  o mini-grupa de 5 copii si inca vreo 5 ingrijitori). Spre surprinderea mea Sebi are un educator tanar, simpatic, cu multa rabdare si cu zambetul pe buze. Se observa ca ii place ceea ce face.
In prima zi Sebi s-a jucat fara sa ma bage in seama iar eu am completat un formular cu mai multe intrebari legate de noi, despre Sebi ( scurta caracterizare), despre alergiile lui Sebi, despre date privind siguranta lui, etc. Nimic legat de vaccinuri sau alte analize :). Pe la ora 15 cand a dat de semne de oboseala am plecat. Deci prima zi a fost un real succes iar  piciul a spus ca vrea sa revina. A doua zi am decis de comun acord (eu si educatorul) ,  sa-l lasam pe Sebi sa stea singur in camera cu copiii iar eu  sa stau intr-o camera speciala pt. parinti in care sa citesc si sa beau un ceai. In cazul in care piciul ar fi plans ar fi fost adus la mine. Nu a fost cazul. A treia zi vraja s-a rupt  si  au aparut si primele lacrimi, din pacate. Toate lacrimile au fost cauzate de un incident petrecut la toaleta. David, educatorul lui, stie ca Sebi nu se descurca singur la toaleta (Sebi e nudist de mic, nu suporta senzatia de a fi imbracat, incaltat, de aceea el in casa nu a invatat sa isi dea jos chiloteii sau pantalonii atunci cand se duce sa faca pipi pt. ca nu poarta). In ziua respectiva o doamna educatoare l-a dus la toaleta iar el i-a spus ca are nevoie de ajutor dar dansa nu a inteles limba romana. Aici educatorii, ingrijitorii evita sa ii atinga pe copii in anumite zone, de  aceea copiii sunt invatati de mici sa se descurce singuri la toaleta. Asadar, Sebi a facut pipi pe el si a inceput sa planga. Nu a plans pt. ca s-a simtit umilit pt. ca noi am  folosit metoda Brazelton atunci cand a  venit vorba sa trecem de la scutec la olita, wc, dar s-a simtit ff frustrat de faptul ca nu a fost ascultat, inteles. Doamna a fost foarte grijulie si calma (asta mi-a relatat fi-miu) si s-a dus la ghiozdan unde a gasit haine de schimb si a  rezolvat problema. Mai tarziu, cand l-am luat a venit la mine, a inceput sa planga si a rostit fraza magica " nu mai vreau la gradi !". Educatoarea mi-a povestit incidentul si atunci am inteles lacrimile cu care am fost luata in primire.
Din ziua aceea a inceput greul pt. ca atunci cand venea vorba de mers la gradi Sebi devenea trist. Am mers mai departe, chiar daca au mai aparut si lacrimi. Tot timpul imi luam la revedere de la el pe hol, il duceam in clasa, el se ducea la joaca iar apoi il auzeam  cum plange. Stateam pe hol ca sa vad cat dureaza si am observat ca se calma repede. As fi putut sa ma  duc la el, dar mi s-a recomandat sa nu fac asta. Atunci am inceput sa plang  iar educatoarea cu care vorbeam, David, directoarea si o alta mamica au inceput sa ma consoleze, imbratiseze si sa discute cu mine. Am inteles ideea lor dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu ea in totalitate.
 In timp, Sebi s-a obisnuit, a inceput din nou sa ii placa la gradi. Au fost zile in care ma duceam sa il iau si il vedeam cat de implicat e in anumite activitati pe care eu nu reuseam sa le fac acasa cu el datorita lipsei lui de rabdare. In fiecare zi imi povesteste ce a facut si am observat ca varianta lui coincide cu cea a educatorilor. Am renuntat sa mai stau in camera destinata parintilor pt. ca sunt impresionata de tot personalul de acolo. Sunt foarte rabdatori, calzi, calmi, veseli si pasionati de ceea ce fac. Au mare grija de el (intotdeuna il gasesc in tricou pt. ca ii este cald) si respectat (intr-o zi nu a vrut sa picteze cu o camasa speciala  pe el si David a inteles si respectat decizia lui). Stiu ca e pe maini bune si asta ma face sa ma simt impacata cu mine ca am reusit sa ii ofer aceasta varianta. Vreau sa mergem in continuare la gradinita pt. ca imi dau seama cat de important este pt. el si pt. noi sa invete limba si sa se joace cu copiii.
Acum ne pregatim pt. saptamana nr. 3 care se anunta plina de evenimente si foarte interesanta . Va tin la curent :).

joi, 13 septembrie 2012

De ce nu mi-ar placea sa locuiesc in Glasgow

Initial, cand am venit aici, ne-am dat seama ce diferenta este intre un oras mare, gen Bucuresti si unul mic. Liniste, aer curat, drumuri mult mai scurte pana la hipermaket, ca piata nu avem :((( , oameni calmi care nu alearga sa prinda metroul (nici din asta nu avem) sau autobuzul care oricum vine la ore fixe si cate si mai cate.
Dupa vreo cateva luni de vizitat si descoperit imprejurimile ne-am dat seama ca totusi sunt momente cand e chiar plictisitor sa traiesti intr-un orasel. Si am mers in vizita in Glasgow, cel mai mare oras din Scotia si cel mai apropiat de noi (maxim 30 de min. cu masina). Hm, ce sa zic? Ca nu ne-a impresionat mai deloc iar sotul meu a fost foarte dezamagit pt. ca se astepta la mai mult. El chiar are termen de comparatie la cate orase europene a vizitat cu formatia sa de muzica clasica. La un moment dat  ne gandeam sa ne mutam acolo dar dupa mai multe discutii  avute cu muuulte persoane care au locuit in Glasgow ne-am razgandit. Mai jos aveti motivul !










sâmbătă, 8 septembrie 2012

The city



Town Hall
Old Parish Church

Grey Stone Offices

South Lanarkshire Council  Headquarters

St. Mary 's Church

Shops in Quarry Street

Douglas Chambers and Vogue Cinema


Bus Station Clock

Low Parks Museum

Duke Hamilton Mausoleum


Chatelherault
sursa : 1 si 2

joi, 6 septembrie 2012

In vizita la gradinite

Pt. ca m-am apucat de vizitat gradinite exact in perioada in care a inceput vacanta de vara, m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa trimit mail-uri managerilor ca sa aflu daca este deschisa institutia sau nu. Bineinteles ca mi-am ales gradinitele care erau aproape de casa si care aveau rapoarte de evaluare pe placul meu.  Si asa am descoperit ca in zona mea  exista doar gradinite private.
 Primul manager care mi-a raspuns la mail a fost cel de la gradinita ''Casa dei Bambini Montessori". Initial credeam ca aceasta va fi  "the one" si imi pusesem toate sperantele in ea. Din pacate am fost destul de dezamagita pt. ca gradinita se afla intr-o biserica catolica , la parter si avea disponibila doar o camera (nu prea mare) care era plina ochi cu jucarii. 80% dintre jucarii nu erau in stilul Montessori. Pur si simplu copiii nu aveau pe unde sa se miste . Eu am ajuns la locul cu pricina exact dupa masa de pranz si asa am observat si meniul cu care au fost serviti copiii. Am fost foarte placut impresionata sa vad ca micutii mancau piure de cartofi cu castravete crud, paste fierte cu morcov ras, legume. Nu exista un singur fel de mancare si fiecare copil isi alegea ce avea chef sa manance. Copiii mi s-au parut extrem de cuminti, usor plictisiti si tocmai au fost avertizati cu un "sss" de catre educatoare ca e momentul sa se aseze pe scaunele pt. povestea de pranz. In tot acest timp Sebi s-a dus in coltul cu jucarii de tip Montessori si s-a jucat. Eu am vorbit cu directoarea incercand sa o trag de limba ca sa imi povesteasca un pic despre ce fac ei acolo, care este diferenta dintre o educatie clasica si cea de tip Montessori, etc. Adica am facut pe proasta pt. ca eu stiam ce si cum dar imi doream o confirmare. Singurul raspuns primit a fost sa ma uit pe site (facusem deja asta) si mi-a zambit. Pur si simplu am simtit ca nu incearca sa isi "vanda marfa". In schimb a fost extrem de amabila, draguta si zambitoare. Locul de joaca  de afara era aproape inexistent, era fff mic (3 mp) si plin cu jucarii. Mult prea mic pt. 12-15 copii. Am plecat cu formularele si cu promisiunea ca din ianuarie se va elibera un loc in tura de dupa-amiaza. M-am simtit extrem de dezamagita, nu stiu de ce si apoi m-am gandit si razgandit si tot asa.
In urmatoarele saptamani iarasi am vizitat gradinite si am observat ca toate au locuri de joaca fff mici si incaperi minuscule pt. cati copii sunt. Bineinteles ca locurile  de la gradinitele elitiste erau ocupate de mult pt. anul scolar 2012-2013. Recunosc ca si eu m-am trezit tarziu pt. ca aplicatia  se face pana la sfarsitul lunii aprilie iar eu din mai am inceput sa caut detalii despre gradinite.
Intr-una din seri, in timp ce ne plimbam am descoperit o gradinita de stat care este destul de departe de casa noastra (30 de min. mers rapid). Am intrat ca sa vedem ce si cum, mai mult din curiozitate. Ne-a intampinat directoarea gradinitei care parea foarte cunoscuta. Imediat l-a recunoscut pe sotul  meu si ne-am dat seama ca suntem vecini de bloc. Ne-a aratat gradinita, care este enorma, ne-a plimbat prin toate camerele (mari, spatioase) inclusiv baie si bucatarie , ne-a explicat  cate educatoare sunt la fiecare grupa (o educatoare la 5 copii , grupa fiind de 10 iar pt grupa de 1-2 ani cate o educatoare la 2 bebelusi) ce activitati au copiii, ce mananca, care este programul, costurile (10 lire/luna pt. jucarii si gustari), etc. Mi-a explicat ca in primele zile eu ma voi afla in aceeasi cladire cu Sebi, intr-o camera speciala pt. parinti unde voi fi servita cu ceai sau cafea iar daca copilul meu da vreun semn de neadaptare, tristete, imediat voi fi chemata sa stau sau sa vb. cu el. Locurile de joaca erau enorme in comparatie cu ce vazusem la alte gradinite, pline de verdeata. Un loc de joaca este pt. bebelusi iar celalalt pt. grupa 2-4 ani.  Lui Sebi i-a placut, de fapt lui i-au placut toate gradinitele, pt. el conteaza sa se afle printre copii si sa se joace. Am ramas placuti impresionati si de faptul ca exista locuri libere la grupa lui Sebi, deci tot ce trebuia sa facem era sa ne gandim daca ne place si sa aducem actele pt. a completa formularele de inscriere. Am vazut si minusurile - toata gradinita mi s-a parut foarte neaerisita, era un miros inchis iar aeresirea se facea printr-un sistem de ventilatie nu prin deschidere de geamuri. In camera unde se va afla Sebi am vazut un televizor si un calculator (vechi, cu monitor antic) la care se juca o fetita inpreuna cu e educatoare. Noi am ajuns seara, cand mai erau vreo 2-3 copii in toata gradinita si nu am putut observa si atitudinea acestora. Probabil o sa spuneti ca directoarea s-a implicat atat de mult  pt. ca ne cunostea dar va zic sigur ca va inselati pt. ca si la celelalte gradinite tot cu directoarele am avut de-a face. Seara am discutat iar a doua zi am mers si am depus dosarul. Acum asteptam scrisoarea care ne va informa daca a fost acceptat dosarul si de cand putem merge. In maxim 2 saptamani ar trebui sa incepem. Mult prea repede pt. mine.

marți, 4 septembrie 2012

In drum spre gradinita


Chiar daca imi place sa citesc despre homeschooling sau unschooling, metode in care cred , la scurt timp dupa ce am poposit pe meleaguri straine mi-am dat seama ca Sebi isi doreste copii in jurul lui. Si pt. ca parcurile de cele mai multe ori sunt pustii, in luna mai am inceput sa ma interesez despre gradinita. Am fost in vizita la primarie unde o doamna foarte draguta si rabdatoare mi-a dat un pliant si mi-a explicat ce trebuie sa fac. Si am aflat ca :

  • Pana la varsta de 3 ani cresa, gradinita se plateste. Dupa ce copilul implineste 3 ani va avea gratuit de la stat 2,5 ore/zi, 5 zile pe saptamana, timp de 38 de saptamani pe an. Aceste ore pot fi alese dimineata de la 9 sau dupa amiaza de la ora 13.
  • Gradinita aleasa de catre parinte poate fi de stat sau particulara pt. ca primaria se afla in parteneriat si cu gradinitele private.
  • Parintele este obligat sa plateasca 2,5 lire pe saptamana pt. gustari si jucarii .Gustare inseamna fructe, lapte, iaurt cu fructe, cereale, toast.
  • Parintele este obligat ca in primele zile sa stea in aceasi cladire/incapere cu copilul.
  • Daca parintele isi doreste ca propriul copil sa petreaca mai multe ore la gradinita acesta va trebui sa scoata din buzunar cate 3 lire pe ora.  
  • Programul de la 8 a.m. la 6 p.m. costa 30 de lire pe zi + 4,20 lire pt. mancare/zi (la stat). Sistemul de invatamant privat este mai scump.
  • Parintele poate alege gradinita si in functie de evaluarile facute de catre Inspectoratul Scolar tuturor unitatilor scolare de pe teritoriul Scotiei.
  • Parintele este obligat sa viziteze impreuna cu copilul  gradinita/e  pt. a observa daca locul ales este pe placul parintelui si al copilului.
  • Dupa ce s-a hotarat, acesta face o aplicatie unde i se cer urmatoarele documente: certificat de nastere copil (copie), contract de inchiriere, proprietate casa (copie), facturi (copie).
  • Vacantele sunt mult mai scurte fata de cele din Romania.
  • In Scotia este legal homeschooling-ul dar procedura este mult mai complicata fata de cea din Anglia.
  • Sistemul de invatamant scotian este diferit fata de cel englez sau irlandez.

miercuri, 29 august 2012

Regionalisme

Salut = Hi ya ! Cu accent de China :)
La revedere  = Bye  bye, see you later ! Neaparat see you later-ul asta care la inceput ma dispera dar pana la urma m-am obisnuit chiar daca e ilogic. Asta e valabil doar pt. persoanele de gen feminin.
La revedere sau hai noroc!  = Cheers! Valabil pt. domni :)
Maine = The morra  (asa se si pronunta- da mora) .
Lac = Loch

Va ma zic, cand imi mai aduc aminte  :) !