sâmbătă, 29 septembrie 2012

Primele 2 saptamani de gradinita

Vineri, 14 septembrie a fost prima zi de gradi. Copilul era super entuziasmat si isi dorea mult sa mergem si sa se joace cu alti copii, mai ales la locul de joaca care este amenajat afara. Grupa din care face parte se numeste "lady bird" si este formata din 25 de copii cu varste cuprinse intre 3-4 ani.  In camera ''lady bird" sunt mai multe grupe de copii si o gramada de adulti (cate un educator la  o mini-grupa de 5 copii si inca vreo 5 ingrijitori). Spre surprinderea mea Sebi are un educator tanar, simpatic, cu multa rabdare si cu zambetul pe buze. Se observa ca ii place ceea ce face.
In prima zi Sebi s-a jucat fara sa ma bage in seama iar eu am completat un formular cu mai multe intrebari legate de noi, despre Sebi ( scurta caracterizare), despre alergiile lui Sebi, despre date privind siguranta lui, etc. Nimic legat de vaccinuri sau alte analize :). Pe la ora 15 cand a dat de semne de oboseala am plecat. Deci prima zi a fost un real succes iar  piciul a spus ca vrea sa revina. A doua zi am decis de comun acord (eu si educatorul) ,  sa-l lasam pe Sebi sa stea singur in camera cu copiii iar eu  sa stau intr-o camera speciala pt. parinti in care sa citesc si sa beau un ceai. In cazul in care piciul ar fi plans ar fi fost adus la mine. Nu a fost cazul. A treia zi vraja s-a rupt  si  au aparut si primele lacrimi, din pacate. Toate lacrimile au fost cauzate de un incident petrecut la toaleta. David, educatorul lui, stie ca Sebi nu se descurca singur la toaleta (Sebi e nudist de mic, nu suporta senzatia de a fi imbracat, incaltat, de aceea el in casa nu a invatat sa isi dea jos chiloteii sau pantalonii atunci cand se duce sa faca pipi pt. ca nu poarta). In ziua respectiva o doamna educatoare l-a dus la toaleta iar el i-a spus ca are nevoie de ajutor dar dansa nu a inteles limba romana. Aici educatorii, ingrijitorii evita sa ii atinga pe copii in anumite zone, de  aceea copiii sunt invatati de mici sa se descurce singuri la toaleta. Asadar, Sebi a facut pipi pe el si a inceput sa planga. Nu a plans pt. ca s-a simtit umilit pt. ca noi am  folosit metoda Brazelton atunci cand a  venit vorba sa trecem de la scutec la olita, wc, dar s-a simtit ff frustrat de faptul ca nu a fost ascultat, inteles. Doamna a fost foarte grijulie si calma (asta mi-a relatat fi-miu) si s-a dus la ghiozdan unde a gasit haine de schimb si a  rezolvat problema. Mai tarziu, cand l-am luat a venit la mine, a inceput sa planga si a rostit fraza magica " nu mai vreau la gradi !". Educatoarea mi-a povestit incidentul si atunci am inteles lacrimile cu care am fost luata in primire.
Din ziua aceea a inceput greul pt. ca atunci cand venea vorba de mers la gradi Sebi devenea trist. Am mers mai departe, chiar daca au mai aparut si lacrimi. Tot timpul imi luam la revedere de la el pe hol, il duceam in clasa, el se ducea la joaca iar apoi il auzeam  cum plange. Stateam pe hol ca sa vad cat dureaza si am observat ca se calma repede. As fi putut sa ma  duc la el, dar mi s-a recomandat sa nu fac asta. Atunci am inceput sa plang  iar educatoarea cu care vorbeam, David, directoarea si o alta mamica au inceput sa ma consoleze, imbratiseze si sa discute cu mine. Am inteles ideea lor dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu ea in totalitate.
 In timp, Sebi s-a obisnuit, a inceput din nou sa ii placa la gradi. Au fost zile in care ma duceam sa il iau si il vedeam cat de implicat e in anumite activitati pe care eu nu reuseam sa le fac acasa cu el datorita lipsei lui de rabdare. In fiecare zi imi povesteste ce a facut si am observat ca varianta lui coincide cu cea a educatorilor. Am renuntat sa mai stau in camera destinata parintilor pt. ca sunt impresionata de tot personalul de acolo. Sunt foarte rabdatori, calzi, calmi, veseli si pasionati de ceea ce fac. Au mare grija de el (intotdeuna il gasesc in tricou pt. ca ii este cald) si respectat (intr-o zi nu a vrut sa picteze cu o camasa speciala  pe el si David a inteles si respectat decizia lui). Stiu ca e pe maini bune si asta ma face sa ma simt impacata cu mine ca am reusit sa ii ofer aceasta varianta. Vreau sa mergem in continuare la gradinita pt. ca imi dau seama cat de important este pt. el si pt. noi sa invete limba si sa se joace cu copiii.
Acum ne pregatim pt. saptamana nr. 3 care se anunta plina de evenimente si foarte interesanta . Va tin la curent :).

8 comentarii:

  1. O, ce frumos e la voi la gradi! Ma bucur tare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, Raluca ! atat de frumos incat imi doresc sa lucrez intr-o gradinita plina cu pici ;)

      Ștergere
  2. Ma bucur Alexandra ca ai scris despre gradi! Asa ma incurajezi si pe mine :) noi ne pregatim sa o ducem pe Mariuca saptamana aceasta pentru prima data la gradi, si recunosc ca am unele emotii, desi ma imbarbatez singura ca este pentru binele ei, ca va avea parte de lucruri noi, lucruri pe care noi familia nu mai putem, nu avem timp, nu suntem pregatiti sa i le asiguram in materie de activitati educationale. Am avut un pic suspans cand am citit ca Sebi incepuse sa planga din a treia zi de gradi si ca apoi era putin trist, dar ma bucur foarte mult ca reusit sa treaca peste asta. Dar din ceea ce povestesti tu, si eu cred ca aveti parte de o gradinita buna, dar e normal sa existe si puncte la care noi nu puteam sa agreem total, sper per global sa fie bine si pentru Sebi si pentru Mariuca! si pentru tine Alexandra, sa ramai impacata si fericita!Sa ne tineti la curent cu tot! Va imbratisam si va pupam pe toti trei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multa bafta, Mari ! sunt sigura ca o sa fie bine si o sa ii placa chiar daca o sa dati si peste momente mai neplacute. nu cred ca exista gradinita perfecta sau educator perfect in lumea asta de aceea va doresc adaptare usoara si imbratisari muuulte! astept povesti :)

      Ștergere
  3. Ma bucur ca ati trecut cu bine de acest hop. Sa stii ca e posibil ca si fara incidentul de la toaleta sa fi aparut mici probleme si ezitari. De multe ori copiii incep gradi cu entuziasm s fara lacrimi pentru ca e ceva nou si interesant. Prin a doua saptamana noutatea dispare insa si multi incep sa zica ca nu mai vor, apar lacrimi, negocieri. Daca treci insa peste etapa asta, lucrurile se reaseaza in locul lor mai linistit:)
    Bafta in continuare si astept povesti. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxana, sunt sigura ca daca nu ar fi existat incidentul de la toaleta, ar fi fost altul. imi inchipui cat de frustrant e pt. un copil de 3 ani sa se afle printre persoane straine care vb. o limba straina. ma bucur ca am trecut cu bine peste hop si cred ca atitudinea personalului si a mea au contat destul de mult. pupici

      Ștergere
  4. Draga Alexandra, stai linistita. La tine este bine. Se poate si mai rau. La mine Ioana a plans 6 luni in fiecare zi pana s-a obisnuit la gradinita. Si o vedeam de pe camera web si ma durea sufletul dar trebuie sa treaca si prin astea. Lasa-l sa se obisnuiasca. Si nu mai plange ca toate trec. Te pup si va tin pumnii. O sa va fie din ce in ce mai bine. Olguta I.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olguta, cat ma bucur sa te aud :)! Stiu ca poate fi mult mai rau ; am vb. cu o mamica de aici care a trecut prin ceva asemenator tie timp de 7 luni. Ajunsese fiul ei sa o loveasca, sa urle ingrozitor atunci cand intra pe usa gradinitei. S-a dus pana si la psiholog pt. ca avea impresia ca este cea mai rea mama din lume. Recumosc ca eu nu as fi avut puterea ei. Sebi a plans vreo cateva zile, sa zic 5 dar f putin pt. ca dupa ce plecam eu se ocupau de el educatorii si ii trecea repede. Acum sa nu crezi ca eu am bocit pe acolo, doar mi-au dat lacrimile :). Acum sunt mult mai relaxata si el e la fel, vad asta si simt ca suntem bine si pe drumul cel bun. Pupici multi :)

      Ștergere