In vizita la gradinite

Pt. ca m-am apucat de vizitat gradinite exact in perioada in care a inceput vacanta de vara, m-am gandit ca cel mai bine ar fi sa trimit mail-uri managerilor ca sa aflu daca este deschisa institutia sau nu. Bineinteles ca mi-am ales gradinitele care erau aproape de casa si care aveau rapoarte de evaluare pe placul meu.  Si asa am descoperit ca in zona mea  exista doar gradinite private.
 Primul manager care mi-a raspuns la mail a fost cel de la gradinita ''Casa dei Bambini Montessori". Initial credeam ca aceasta va fi  "the one" si imi pusesem toate sperantele in ea. Din pacate am fost destul de dezamagita pt. ca gradinita se afla intr-o biserica catolica , la parter si avea disponibila doar o camera (nu prea mare) care era plina ochi cu jucarii. 80% dintre jucarii nu erau in stilul Montessori. Pur si simplu copiii nu aveau pe unde sa se miste . Eu am ajuns la locul cu pricina exact dupa masa de pranz si asa am observat si meniul cu care au fost serviti copiii. Am fost foarte placut impresionata sa vad ca micutii mancau piure de cartofi cu castravete crud, paste fierte cu morcov ras, legume. Nu exista un singur fel de mancare si fiecare copil isi alegea ce avea chef sa manance. Copiii mi s-au parut extrem de cuminti, usor plictisiti si tocmai au fost avertizati cu un "sss" de catre educatoare ca e momentul sa se aseze pe scaunele pt. povestea de pranz. In tot acest timp Sebi s-a dus in coltul cu jucarii de tip Montessori si s-a jucat. Eu am vorbit cu directoarea incercand sa o trag de limba ca sa imi povesteasca un pic despre ce fac ei acolo, care este diferenta dintre o educatie clasica si cea de tip Montessori, etc. Adica am facut pe proasta pt. ca eu stiam ce si cum dar imi doream o confirmare. Singurul raspuns primit a fost sa ma uit pe site (facusem deja asta) si mi-a zambit. Pur si simplu am simtit ca nu incearca sa isi "vanda marfa". In schimb a fost extrem de amabila, draguta si zambitoare. Locul de joaca  de afara era aproape inexistent, era fff mic (3 mp) si plin cu jucarii. Mult prea mic pt. 12-15 copii. Am plecat cu formularele si cu promisiunea ca din ianuarie se va elibera un loc in tura de dupa-amiaza. M-am simtit extrem de dezamagita, nu stiu de ce si apoi m-am gandit si razgandit si tot asa.
In urmatoarele saptamani iarasi am vizitat gradinite si am observat ca toate au locuri de joaca fff mici si incaperi minuscule pt. cati copii sunt. Bineinteles ca locurile  de la gradinitele elitiste erau ocupate de mult pt. anul scolar 2012-2013. Recunosc ca si eu m-am trezit tarziu pt. ca aplicatia  se face pana la sfarsitul lunii aprilie iar eu din mai am inceput sa caut detalii despre gradinite.
Intr-una din seri, in timp ce ne plimbam am descoperit o gradinita de stat care este destul de departe de casa noastra (30 de min. mers rapid). Am intrat ca sa vedem ce si cum, mai mult din curiozitate. Ne-a intampinat directoarea gradinitei care parea foarte cunoscuta. Imediat l-a recunoscut pe sotul  meu si ne-am dat seama ca suntem vecini de bloc. Ne-a aratat gradinita, care este enorma, ne-a plimbat prin toate camerele (mari, spatioase) inclusiv baie si bucatarie , ne-a explicat  cate educatoare sunt la fiecare grupa (o educatoare la 5 copii , grupa fiind de 10 iar pt grupa de 1-2 ani cate o educatoare la 2 bebelusi) ce activitati au copiii, ce mananca, care este programul, costurile (10 lire/luna pt. jucarii si gustari), etc. Mi-a explicat ca in primele zile eu ma voi afla in aceeasi cladire cu Sebi, intr-o camera speciala pt. parinti unde voi fi servita cu ceai sau cafea iar daca copilul meu da vreun semn de neadaptare, tristete, imediat voi fi chemata sa stau sau sa vb. cu el. Locurile de joaca erau enorme in comparatie cu ce vazusem la alte gradinite, pline de verdeata. Un loc de joaca este pt. bebelusi iar celalalt pt. grupa 2-4 ani.  Lui Sebi i-a placut, de fapt lui i-au placut toate gradinitele, pt. el conteaza sa se afle printre copii si sa se joace. Am ramas placuti impresionati si de faptul ca exista locuri libere la grupa lui Sebi, deci tot ce trebuia sa facem era sa ne gandim daca ne place si sa aducem actele pt. a completa formularele de inscriere. Am vazut si minusurile - toata gradinita mi s-a parut foarte neaerisita, era un miros inchis iar aeresirea se facea printr-un sistem de ventilatie nu prin deschidere de geamuri. In camera unde se va afla Sebi am vazut un televizor si un calculator (vechi, cu monitor antic) la care se juca o fetita inpreuna cu e educatoare. Noi am ajuns seara, cand mai erau vreo 2-3 copii in toata gradinita si nu am putut observa si atitudinea acestora. Probabil o sa spuneti ca directoarea s-a implicat atat de mult  pt. ca ne cunostea dar va zic sigur ca va inselati pt. ca si la celelalte gradinite tot cu directoarele am avut de-a face. Seara am discutat iar a doua zi am mers si am depus dosarul. Acum asteptam scrisoarea care ne va informa daca a fost acceptat dosarul si de cand putem merge. In maxim 2 saptamani ar trebui sa incepem. Mult prea repede pt. mine.